vineri, 9 octombrie 2009

Sondaje octombrie!!!


Urmatorul sondaj prezidential va fi publicat pe data de 20 octombrie




Sorin Oprescu CV

Sorin Mircea Oprescu (n. 7 noiembrie 1951, Bucureşti) este un politician român, de profesie medic chirurg şi actualmente este Primar General al Municipiului Bucureşti. A fost senator de Bucureşti în legislatura 2000-2004, apoi 2004-2008, din partea PSD şi Primarul Capitalei din 2008. În timpul facultăţii a fost membru marcant al Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România.

A candidat de două ori la funcţia de primar al municipiului Bucureşti. În 1998 a fost învins în al doilea tur de scrutin de Viorel Lis (CDR), iar în 2000 de Traian Băsescu (Partidul Democrat).

Pe 21 aprilie 2008 şi-a dat demisia din PSD, pentru a candida ca independent pentru funcţia de primar general al municipiului Bucureşti,[1] pe care a şi câştigat-o în al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 15 iunie.

În 2009 s-a lansat in campania pentru alegerile prezidenţiale din acel an, avand drept semn electoral un soare albastru înscris într-un cerc.[2]

Traian Basescu CV

Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, azi Murfatlar, judeţul Constanţa) este un politician român, actualul preşedinte al României. Până în decembrie 2004 a fost liderul Partidului Democrat. Între 2000 şi 2004 a fost primar al Bucureştiului.

În 2004 a candidat pentru preşedinţie din partea Alianţei D.A. (PNL-PD), câştigând alegerile şi devenind preşedinte al României.

Cuprins

[ascunde]
  • 1 Originea şi studiile
  • 2 Activitate politică şi profesională
  • 3 Preşedinte al României
  • 4 Suspendare
  • 5 Controverse
  • 6 Dosarul Flota
  • 7 Vezi şi
  • 8 Note
  • 9 Legături externe

[modifică] Originea şi studiile

Traian Băsescu s-a născut ca fiu al ofiţerului Dumitru Băsescu, fost muncitor, recrutat de Partidul Comunist Român pentru cariera militară. Conform declaraţiei senatorului Sergiu Nicolaescu, Dumitru Băsescu a fost la Sibiu coleg de şcoală militară cu Victor Stănculescu şi Vasile Milea, avansaţi în timpul regimului comunist la gradul de general, cu funcţii cheie în guvernul Constantin Dăscălescu.[2] Dumitru Băsescu a decedat în anul 2002. Soţia acestuia, Elena Băsescu, este născută în 1928.

Traian Băsescu a absolvit în anul 1976 Institutul de Marină Mircea cel Batrân din Constanţa, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială.

În anul 1995 a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.[3]

[modifică] Activitate politică şi profesională

Între 1981-1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 22 Decembrie 1989.

A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.

  • Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)
  • Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)
  • La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)
  • Vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (1992 – 1996)
  • Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)
  • Deputat PD de Vaslui (1996-2000)
  • Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)
  • Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)
  • Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)
  • Primar General al Municipiului Bucureşti (Iunie 2000 – Decembrie 2004)
  • Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti (2000 – 2001)
  • Preşedintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)
  • Co-preşedinte al Alianţei D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)
  • Preşedinte al României (20 decembrie 2004 – ...
    • la 16 aprilie 2007 - suspendat de către Parlament
    • la 19 mai 2007 - reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate

[modifică] Preşedinte al României

La sfârşitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Conservator la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, preşedintele Băsescu, datorită majorităţii fragile a coaliţiei în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deşi iniţial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotăreşte şi declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiţii apar primele disensiuni în interiorul coaliţiei guvernamentale formată din Alianţa D.A., PC şi UDMR. Se formează două tabere, una care susţine acţiunile preşedintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea preşedintelui în viaţa politică şi în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcţiei de Constituţia României.

Din dorinţa de a fi un preşedinte jucător[4], Traian Băsescu a acţionat în diverse moduri care au stârnit nemulţumiri în rândul clasei politice, mai puţin în rândurile partidului condus până la funcţia de preşedinte de Traian Băsescu, PD.

Colaborarea dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu a fost una dificilă.

[modifică] Suspendare

Traian Băsescu şi Theodor Stolojan în Piaţa Universităţii (19 aprilie 2007)

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a iniţiat o acţiune pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, pentru încălcări ale Constituţiei. În avizul din 17 aprilie, Curtea Constituţională s-a exprimat împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituţia.

Cu toate acestea, în şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, şi 10 abţineri[5]. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului României.[6]

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Preşedintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central).

[modifică] Controverse

Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soţia sa, într-un centru comercial din Bucureşti, agasat de o serie de întrebări, a deposedat-o pe jurnalista postului de televiziune Antena 1, Andreea Pană, de telefonul mobil, proprietate personală; ulterior telefonul a fost restituit.[7] În timpul acestui incident, preşedintele României a folosit mai multe cuvinte injurioase şi discriminatorii [8] la adresa reporterului Antena 1. Incidentul a fost larg mediatizat şi au existat reacţii de dezaprobare din partea mass-media şi a societăţii civile. Traian Băsescu şi-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.

În alt incident mai puţin mediatizat, Traian Băsescu a făcut o glumă nefericită legată de originile armene ale chirurgului care l-a operat la glanda tiroidă.[9]

Conform informaţiilor publicate de ziarului "Jurnalul Naţional", în perioada în care a deţinut diferite funcţii publice între 1994 şi 2001, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. [10] Traian Băsescu a negat la data de 17 martie 2008 informaţiile apărute în „Jurnalul Naţional” printr-un comunicat de presă.[11]

[modifică] Dosarul Flota

Dosarul "Flota", care "a debutat" în 2003, are ca obiect stabilirea modului în care CNM Petromin a fost prejudiciată prin vânzarea, în perioada aprilie 1991-august 2000, a 16 nave, în special mineraliere de mare capacitate. În dosarul "Flota", instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost cercetaţi trei foşti miniştri ai Transporturilor, Traian Băsescu, Aurel Novac, Paul Teodoru, precum şi alte persoane care au fost implicate în vânzarea unor nave din flota română. Procurorii afirmau în 2003 că ar exista indicii că foştii miniştri ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu contra interesului public. După o succesiune de amânări şi schimbări de locuri de judecată, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au început în 2005 judecarea procesului. De la primul termen s-a luat în discuţie problema imunităţii prezidenţiale a inculpatului Traian Băsescu. Judecătorii au decis ca dosarul să fie retrimis la PNA pentru reluarea anchetei. Ulterior Parchetul Naţional Anticorupţie (redenumit în 2006 Direcţia Naţională Anticorupţie) a solicitat o nouă expertiză contabilă a prejudiciului. Noua expertiză contabilă, finalizată în septembrie 2007, a stabilit că prejudiciul, stabilit iniţial de prima expertiză la 275 de milioane de euro, este inexistent (zero). Astfel infracţiunile pentru care au fost deferiţi justiţiei şeful statului, Traian Băsescu - în calitate de fost ministru al Transporturilor - şi alţi doi foşti şefi ai acestui minister, Aurel Novac şi Paul Teodoru, devin lipsite de conţinut juridic fără existenţa vreunui prejudiciu. De altfel, calculele expertizei susţin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieşit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreţinere a navelor, a obţinut un venit net de peste 17 milioane de dolari.

Mircea Geoana CV

Mircea Dan Geoană (n. 14 iulie 1958) este un senator român, preşedinte al Partidului Social Democrat din aprilie 2005, preşedinte al Senatului României din decembrie 2008, Expert în integrarea europeană şi euro-atlantică, autor al mai multor articole pe aceste subiecte, gazdă a numeroase prezentări despre politica externă a României, economiile de tranziţie şi globalizare la cele mai importante universităţi şi think-tank-uri americane şi europene.

Cuprins

[ascunde]
  • 1 Activitate
  • 2 Familia
  • 3 Controverse
  • 4 Distincţii
  • 5 Note
  • 6 Legături externe

Activitate

Absolvent, în 1983, al Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, Geoană a lucrat vreme de câţiva ani în domeniul energetic, pe şantiere din Bucureşti sau Giurgiu. Şi-a făcut stagiatura onorabil, între două trenuri pe zi, în pas cu vremurile. În 1987 Mircea Geoană s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, cursuri fără frecvenţă. A ocupat, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton la Bragadiru şi Voluntari. „Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare” - spunea Prostănacul într-un interviu. „Numai eu ştiu câte înjurături am auzit, dar şi câtă condiţie fizică am făcut. Nu vă puteţi imagina câtă pasiune poate să fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am făcut-o cu pasiune”. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de şef de brigadă la Trustul Energomontaj Bucureşti şi student la Drept.

În 1990, pentru că ştia şi limba franceză, Mircea Geoană a devenit referent în Ministerul de Externe, repartizat pe relaţia cu Franţa. A fost remarcat rapid de ministrul Adrian Năstase, care a vrut să-l avanseze în funcţia de şef al protocolului din minister, dar, pentru că a refuzat funcţia, în 1991 l-a numit directorul Direcţiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeană, OSCE, UEO, Consiliul Europei). În 1991 a condus delegaţia română cu ocazia Comitetului Înalţilor Funcţionari ai CSCE. Proaspătul director a plecat la perfecţionare în Franţa, la prestigioasa şcoală de administraţie franceză „L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai târziu. A fost numit, în 1993, după absolvirea Dreptului, purtător de cuvânt al MAE, funcţie pe care a deţinut-o până în 1995. A absolvit în 1994 cursul despre instituţii democratice al NATO. Între timp, a mai preluat şi funcţia de director general al Direcţiei Generale Asia, America Latină, Orientul Mijlociu şi Africa (1994), respectiv al Direcţiei Generale Europa, America de Nord, Asia, America Latina Orientul Mijlociu şi Africa (1995) din cadrul MAE. Un an mai târziu, în 1996, Mircea Geoană este numit ambasadorul României în Statele Unite, devenind astfel, la 37 de ani, cel mai tânăr ambasador din corpul diplomatic român. În martie 2000 i-a fost acordat rangul diplomatic de ambasador. Şi-a completat, în 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare managerială al Grupului Băncii Mondiale la „Harvard Business School” şi a fost doctorand în economie mondială la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A fost, de asemenea, profesor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi la Universitatea „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

În decembrie 2000 el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe în guvernul Năstase. A fost considerat unul dintre cei mai buni miniştri ai acestui guvern. După pierderea alegerilor pentru Primăria Capitalei în 2004, a fost nominalizat candidat al PSD pentru funcţia de premier, în tandem cu Adrian Năstase. După pierderea alegerilor prezidenţiale de către Adrian Năstase a devenit un candidat redutabil la conducerea partidului, pe care a şi câştigat-o în martie 2005, într-o confruntare între proiectul său european şi progresist, şi aripa conservatoare a lui Ion Iliescu. În cursa pentru preşedinţia PSD Mircea Geoană a întrunit 964 de voturi pentru şi 541 de voturi împotrivă, iar contra-candidatul său, Ion Iliescu, a obţinut 530 voturi pentru şi 975 împotrivă.

Image-Mircea Geoana 3.jpg

Familia

Mircea Dan Geoană este fiul fostului şef al Comandamentului Apărării Civile din România, generalul Ioan Geoană. Căsătorit cu Mihaela Geoană, de profesie arhitect, are 2 copii: Ana Maria şi Alexandru. Soţia sa, Mihaela, este recunoscută ca o persoană implicata mai degrabă în acte caritabile, ea fiind preşedinta fundaţiei „Renasterea”, dar şi a ONG-ului „Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la rândul ei, conduce fundaţia „Tinerii României”.

Controverse

Oficial, printr-o controversată declaraţie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumătate de apartament din 1988, conturi în România de 17.965 dolari şi 100 milioane lei şi un cont în SUA, de 175.000 dolari. Întrebat asupra provenienţei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoană a declarat că ei provin din banii câştigaţi ca bursier la şcoala de Administraţie Franceză (1991-1992) şi din salariul pe care l-a avut ca ambasador în SUA. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a declarat pentru un cotidian central: „Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunoştinţe care lucrează în mediul diplomatic şi care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoană le-a avut în Statele Unite. Mi-au spus că e greu, e chiar imposibil să strângi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari în patru ani. Toţi mi-au mărturisit asta”. În contul lui Mircea Geoană a fost trecut şi un teren din Buşteni, a cărui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul aparţine însă socrilor lui Mircea Geoană şi a fost obţinut printr-un schimb cu Romsilva, condusă de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Soţii Costea au cedat Regiei Pădurilor 5.000 mp în localitatea Băneşti şi au primit în schimb, în baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp în cartierul Zamora din Buşteni. De asemenea, faptul că Ion Iliescu l-a numit la un moment dat "prostănac", l-a stigmatizat pe toată perioada sa de cariera politică.

Mircea Geoană a fost menţinut pe întreaga durată a presedintei lui Emil Constantinescu, ca ambasador în Statele Unite. Una dintre explicaţii a fost aceea că Geoană a reuşit să se facă plăcut la Washington, soţii Geoană fiind persoane prezentabile şi inteligente, care ştiu să întreţină o discuţie în limba engleză. S-a mai spus, la fel, că după ce a aflat că Emil Constantinescu a câştigat alegerile din 1996, Mircea Geoană i-a trimis acestuia o scrisoare prin care şi-ar fi exprimat bucuria că, în sfârşit, „am scăpat” de „stafiile trecutului” sau „de cancerul democraţiei româneşti”. Scrisoarea, trimisă prin fax preşedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta să-l menţină la Washington pe ambasadorul Geoană. Deşi, în mai multe rânduri, s-a evocat existenţa acelui răvaş, până în prezent nimeni n-a reuşit să producă dovada că ar fi existat.

Crin Antonescu CV

Biografie

Cariera lui Crin Antonescu începe ca simplu profesor de istorie (în Tulcea şi Vaslui), muzeograf (Tulcea), deputat (din 1992-2008) în Parlamentul României şi Ministrul Tineretului şi Sportului in 1997-2000. În acest timp evoluează în structura de partid devenind vicepreşendinte PNL din 1995 şi liderul grupului parlamentar PNL din Camera Deputaţilor din România între anii 1996 - 1997 şi 2002 - 2004. În 2008 schimbă candidatura de la Camera Deputaţilor la Senat şi câştigă un loc de senator reprezentând Sectorul 1, Bucureşti. În data de 20 martie 2009, la Congresul extraordinar al PNL, Crin Antonescu este ales preşedinte al partidului, contracandidatul său fiind Călin Popescu Tariceanu.[1]

Studii

În 1985, a absolvit Universitatea Bucureşti, Departamentul Istorie-Filozofie. În urma atacurilor din partea jurnalistului Ioan T. Morar, [2] Crin Antonescu a declarat că a repetat doi ani în timpul facultăţii, odată ca un gest de nonconformism faţă de sistemul comunist, şi a doua oară pentru că a dorit să ramână în Bucureşti alături de soţia încă studentă.[3]

Activitate Educaţională

  • 1985-1989 – Profesor de istorie în comuna Soleşti, judeţul Vaslui şi în comuna Niculiţei, judeţul Tulcea
  • 1989-1990 – Muzeograf în oraşul Tulcea
  • 1990-1992 – Profesor la liceul "Spiru Haret", Tulcea

Activitate Politică

  • Din 1990 – Membru în Partidul Naţional Liberal, (PNL)
  • 1990-1992 – Participă la organizarea filialei Tulcea a PNL
  • 1992-1996 – Membru în Camera Deputaţilor, Comisia pentru Educaţie tineret şi sport
  • 1995-2002 – Vicepresedinte PNL
  • 1996-2000 - Membru în Camera Deputaţilor
    • Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe
    • 1996-1997 - Lider parlamentar al grupului PNL
  • 1997-2000 - Ministrul Tineretului şi Sportului
  • 2000-2004 - Membru în Camera Deputaţilor
    • 2002-2004 - Lider parlamentar al grupului PNL
    • Membru al Comisia pentru Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport
  • 2004 - reales ca Membru în Camera Deputaţilor (PNL)
    • Lider parlamentar al grupului PNL
    • Membru al Comisiei pentru Afaceri Externe (până in Februarie 2007)
    • Membru al Comisiei pentru Cultura, Artă şi Mass Media (din Februarie 2007)
  • 2008 - ales ca Senator (PNL)
  • 20 martie 2009 - Preşedinte al PNL

Sondaj pentru prezidentiale realizat in perioada 1 octombrie - 8 octombrie

Astazi 9 octombrie facem public un sondaj realizat de "forte" independente, pe un esantion de 2500 de oameni din fiecare judet! Sondajul a fost realizat de catre voluntari independenti in decursul a 8 zile!

Iata si rezultatele:

Traian Basescu cu 28,22%
Crin Antonescu 18,14%
Mircea Geoana 10,93%
George Becali 8,7%
Sorin Oprescu 6,71%
Corneliu Vadim Tudor 4,77%

Restul sunt nehotarati sau ca nu se vor duce la vot.